DIVÓRŢ, divorţuri, s.n. 1. Desfacere pe cale legală a unei căsătorii. ♢ Loc. vb. A da divorţ = a intenta acţiune de divorţ; a divorţa. 2. Fig. Nepotrivire, dezacord între două lucruri, acţiuni, idei etc. – Din fr. divorce, lat. divortium.

Divorţ ≠ căsătorie, recăsătorie

DIVÓRŢ s. (JUR.) despărţire, separare, separaţie, (pop.) despărţenie. (~ între soţi.)

divórţ s. n., pl. divórţuri

DIVÓRŢ ~uri n. Desfacere legală a unei căsătorii. /<fr. divorce, lat. divortium

DIVÓRŢ s.n. 1. Desfacere a unei căsătorii pe cale legală. 2. (Fig.) Ruptură, separare. [Var. divors s.n. / < lat. divortium, cf. it. divorzio, fr. divorce].