DOGMÁTIC, -Ă, dogmatici, -ce, adj., subst. 1. Adj. Care ţine de dogme, privitor la dogme; care se sprijină pe dogme. 2. S.f. Parte a teologiei care cuprinde expunerea sistematică a dogmelor unei religii; tratat asupra dogmelor religioase. 3. S.m. şi f. Persoană care susţine şi aplică dogmatismul; dogmatist. – Din fr. dogmatique, lat. dogmaticus.

Dogmatic ≠ adogmatic

DOGMÁTIC adj., s. 1. adj. mecanic, rigid, schematic, simplist. (Atitudine ~; o interpretare ~.) 2. s. dogmatist. (~ul este adept al dogmatismului.)

dogmátic adj. m., s. m., pl. dogmátici; (persoană) f. sg. dogmátică, pl. dogmátice

DOGMÁTI//C² ~că (~ci, ~ce) m. şi f. Adept al dogmatismului. /<fr. dogmatique, lat. dogmaticus

DOGMÁTI//C¹ ~că (~ci, ~ce) 1) Care ţine de dogme; propriu dogmelor. Teologie ~că. Raţionament ~. 2) Care respectă fară discernământ dogmele; cu atitudine lipsită de discernământ faţă de dogme. /<fr. dogmatique, lat. dogmaticus

DOGMÁTIC, -Ă adj. 1. Referitor la dogmele unei religii, (cu caracter) de dogmă. 2. Care respectă cu stricteţe dogmele. ♦ Mărginit, închistat în dogme. ♦ Necreator. // s.m. şi f. Dogmatist. [< lat. dogmaticus, fr. dogmatique].