DOM, domuri, s.n. 1. Catedrală impunătoare, biserică principală în unele oraşe italiene, germane etc.; p. ext. clădire monumentală; p. restr. acoperiş care îmbracă la exterior o cupolă a unei clădiri monumentale. 2. Recipient de oţel montat la partea superioară a corpului unei căldări orizontale de aburi. 3. Structură geologică în formă de boltă largă, circulară sau eliptică. [Var.: (înv., 1) dómă s.f.] – Din fr. dôme. Cf. it. d u o m o, germ. D o m.

dom s. n., pl. dómuri

DOM ~uri n. 1) Biserică monumentală cu cupolă mare, boltită. 2) Cupolă înaltă deasupra unei clădiri monumentale. 3) Structură geologică sau anatomică în formă de cupolă. 4) tehn. Calotă montată deasupra cazanelor de aburi pentru a colecta vaporii. /<fr. dôme

DOM s.n. 1. Catedrală de mari proporţii; (p. rest.) cupola de deasupra unui edificiu monumental. 2. Structură geologică sau anatomică în formă de cupolă. ♦ Formă de cristal caracterizată prin existenţa a două feţe înclinate, simetrice. 3. Recipient montat în partea superioară a unei căldări orizontale cu aburi. [< fr. dôme, it. duomo, germ. Dom].