DOMINÁŢIE, dominaţii, s.f. Faptul de a domina, de a-şi exercita influenţa sau stăpânirea; putere, stăpânire, influenţă exercitată asupra cuiva sau a ceva. – Din fr. domination, lat. dominatio.

DOMINÁŢIE s. 1. v. autoritate. 2. control. 3. domnie, putere, stăpânire. (~ banului.)

domináţie s. f. (sil. -ţi-e), art. domináţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. domináţiei; pl. domináţii, art. domináţiile (sil. -ţi-i-)

DOMINÁŢI//E ~i f. 1) v. A DOMINA. 2) Autoritate absolută; stăpânire nemărginită. 3) Influenţă exercitată asupra cuiva sau a ceva. [Art. dominaţia, G.-D. dominaţiei. Sil. -ţi-e] /<fr. domination, lat. dominatio

DOMINÁŢIE s.f. Dominare, stăpânire; autoritate, putere suverană. [Gen. -iei, var. dominaţiune s.f. / cf. fr. domination, lat, dominatio].