DORN, dornuri, s.n. 1. (Tehn.) Priboi (1). 2. Unealtă de forma unei tije cilindrice sau conice, având rolul de a prinde, de a degaja, de a deplasa etc. o piesă. – Din germ. Dorn.

DORN s. (TEHN.) 1. v. priboi. 2. (rar) valţ. (~ de antrenare.)

dorn (instrument) s. n., pl. dórnuri

DORN ~uri n. 1) Unealtă de perforat prin lovire, constând dintr-o bară de oţel uşor ascuţită la unul dintre capete; priboi. 2) Unealtă, de forma unei tije cilindrice, având multiple utilizări în tehnică (de prindere, de degajare, de deplasare etc. a unei piese). /<germ. Dorn

DORN s.n. 1. Unealtă de oţel cu care se fac găuri în tablă, în piele etc.; priboi. 2. Unealtă care funcţionează după principiul burghiului de tăiat filete, folosită la degajarea găurilor de sondă. [< germ. Dorn].