DRÚPĂ, drupe, s.f. Tip de fruct cărnos şi zemos cu un singur sâmbure (ca vişina, piersica, pruna etc.). – Fr. drupe (lat. lit. drupa)

DRÚPĂ, drupe, s.f. Tip de fruct cu mezocarpul cărnos (şi zemos) şi cu endocarpul format dintr-un singur sâmbure. – Din fr. drupe, lat. drupa.

drúpă s. f., g.-d. art. drúpei; pl. drúpe

DRÚP//Ă ~e f. bot. Tip de fruct cărnos cu un singur sâmbure tare (reprezentanţi: caisa, pruna, măslina). /<fr. drupe, lat. drupa

DRÚPĂ s.f. Tip de fruct cărnos şi zemos care are un singur sâmbure. [Cf. fr. drupe, lat. drupa – măslină].