DÚŞCĂ, duşte, s.f. Cantitate de băutură (alcoolică) care se poate bea dintr-o singură înghiţitură. ♢ Expr. A da (de) duşcă = a bea dintr-o singură înghiţitură sau fără să se oprească. – Din scr. dušak (gen. duška).

DÚŞCĂ s. gât, gură, înghiţitură, sorbitură, (Transilv.) scopot. (O ~ de vin.)

dúşcă s. f., pl. dúşte

DÚŞCĂ f. Cantitate de băutură alcoolică băută dintr-o singură înghiţitură. A da de ~ a bea până la fund dintr-o înghiţitură. /<sb. dušak