DUMITRÍŢĂ, dumitriţe, s.f. (Bot.; pop.) Tufănică; crizantemă. – Din [Sfântul] Dumitru + suf. -iţă.

DUMITRÍŢĂ s. v. crizantemă.

dumitríţă s. f. (sil. -tri-), g.-d. art. dumitríţei; pl. dumitríţe

DUMITRÍŢ//Ă ~e f. Plantă erbacee cu tulpină lemnoasă, cu frunze late, adânc crestate, cultivată pentru florile ei tomnatice, divers colorate şi plăcut mirositoare; tufănică; crizantemă. /Dumitru n. pr. + suf. ~iţa