|
|
duramater. 4 rezultate gasite
DURAMÁTER subst. (Anat.) Membrana externă a meningelui. – Din lat. dura mater.
DURAMÁTER s. (ANAT.) pahimeninge.
dúra máter s. f., g.-d. art. dúrei máter
DURAMÁTER s.f. Meninge extern de natură fibroasă şi foarte rezistent; pahimeninge. [< fr. dure-mère < lat. dura – tare, mater – mamă].
Baza de date folosita este sub licenţă GPL şi a fost preluată de pe dexonline.ro. Ea poate fi downloadată de aici sau de aici
|
Jocuri
|
