ECHINÓCŢIU, echinocţii, s.n. Fiecare dintre cele două momente ale anului (în jurul lui 21 martie şi 23 septembrie), când ziua este egală cu noaptea. [Var.: echinóx, echinoxuri s.n.] – Din lat. aequinoctium, fr. équinoxe.

echinócţiu s. n. [-ţiu pron. -ţiu], art. echinócţiul; pl. echinócţii, art. echinócţiile (sil. -ţi-i-)

ECHINÓCŢI//U ~i n. Fiecare dintre cele două date ale anului (21 martie şi 23 septembrie), când ziua este egală cu noaptea. ~ de primăvară. ~ de toamnă. [Sil. e-chi-noc-ţiu] /<lat. aequinoctium, fr. équinoxe

ECHINÓCŢIU s.n. Fiecare dintre cele două momente ale anului (21 martie şi 23 septembrie) când Soarele se află pe traiectoria ecuatorului celest şi când ziua este egală cu noaptea. [Var. echinox, echinopţiu s.n. / cf. fr. équinoxe, lat. aequinoctium < aequus – egal, nox – noapte].