EFECTUÁ, efectuez, vb. I. Tranz. A face, a realiza, a înfăptui; a îndeplini, a executa. [Pr.: -tu-a] – Din fr. effectuer, lat. effectuare.

EFECTUÁ vb. 1. v. desfăşura. 2. v. executa. 3. a executa, a face, a făuri, a înfăptui, a realiza, a săvârşi. (A ~ o lucrare durabilă.) 4. v. opera. 5. a face, a întreprinde. (A ~ ample studii.) 6. a(-şi) executa, a(-şi) face, a(-şi) îndeplini, a presta, a-şi satisface. (A ~ serviciul militar.)

efectuá vb. (sil. -tu-a), ind. prez. 1 sg. efectuéz, 3 sg. şi pl. efectueáză, 1 pl. efectuăm (sil. -tu-ăm); conj. prez. 3 sg. şi pl. efectuéze (sil. -tu-e-); ger. efectuând (sil. -tu-ând)

A EFECTU//Á ~éz tranz. 1) A transforma în fapt; a face să devină real; a înfăptui; a realiza. 2) A face în conformitate cu prevederile; a aduce la efectul urmărit; a îndeplini. [Sil. -tu-a] /<fr. effectuer, lat. effectuare

EFECTUÁ vb. I. tr. A face, a realiza, a înfăptui; a îndeplini, a executa. [Pron. -tu-a-, p.i. 3,6 -uează, ger. -uând. / < fr. effectuer].