ÉFOR, efori, s.m. 1. Membru în consiliul de conducere al unei eforii; epitrop. 2. Nume dat în Sparta antică fiecăruia din cei cinci magistraţi cu largi atribuţii în politica internă şi externă a statului. – Din ngr. éforos.

ÉFOR s. v. epitrop.

éfor s. m., pl. éfori

ÉFOR s.m. 1. (Ant.) Nume dat în Sparta fiecăruia dintre cei cinci demnitari aleşi, care aveau largi puteri de control, fiind instituiţi ca o contrabalansare a puterii regale. 2. Membru în conducerea unei eforii. [< éphore, gr. ephoros < ephoran – a supraveghea].