EFORÍE, eforii, s.f. Nume dat unor instituţii administrative de utilitate publică sau culturală din trecut; consiliul de conducere al acestor instituţii; sediul acestor consilii; epitropie. – Din ngr. eforía.

EFORÍE s. v. epitropie.

eforíe s. f., art. eforía, g.-d. art. eforíei; pl. eforíi, art. eforíile

EFORÍ//E ~i f. (în trecut) Instituţie administrativă de folos public cu funcţii social-culturale. [G.-D. eforiei] /<ngr. eforía

EFORÍE s.f. 1. (Ant.) Eforat. 2. Corp de persoane care alcătuiau conducerea colectivă a unei instituţii de cultură sau de binefacere, constituind un fel de consiliu de administraţie. ♦ Instituţie condusă de un corp de efori. [Gen. -iei. / cf. fr. éphorie, gr. ephoria].