ELECTRÓN, electroni, s.m. Particulă elementară cu cea mai mică sarcină electrică cunoscută în natură şi care intră în alcătuirea atomilor tuturor substanţelor. – Din fr. électron.

ELECTRÓN s. (FIZ.) (rar) negatron.

electrón s. m., pl. electróni

ELECTRÓN ~i m. Particulă elementară cu cea mai mică sarcină electrică negativă, care intră în componenţă atomului. [Sil. e-lec-tron] /<fr. électron

ELECTRÓN s.m. Particulă elementară de materie care intră în compoziţia atomului şi este încărcată cu electricitate negativă; negatron. [< fr. électron, cf. engl. electron, germ. Elektron].

ELECTRÓN s.n. Aliaj dur şi uşor de magneziu, aluminiu, aramă şi zinc, folosit mai ales în aeronautică. [Scris şi elektron. / cf. fr. électron, it. electron, germ. Elektron].