EMBLÉMĂ, embleme, s.f. Obiect, imagine care poartă în mod convenţional un anumit înţeles, care simbolizează o anumită idee. ♦ Simbol; figură alegorică. – Din fr. emblème, lat. emblema.

EMBLÉMĂ s. 1. simbol, (rar) atribut, (înv. fig.) pecete. (~ unei mărci de fabrică.) 2. v. blazon.

emblémă s. f., g.-d. art. emblémei; pl. embléme

EMBLÉM//Ă ~e f. 1) Obiect sau imagine cărora li se atribuie o anumită semnificaţie; figură simbolizând ceva. 2) Figură sau atribut, destinate să reprezinte ceva (o colectivitate, o autoritate, o meserie etc.). [G.-D. emblemei; Sil. em-ble-mă] /<fr. embleme, lat. emblema

EMBLÉMĂ s.f. Obiect, imagine care simbolizează o anumită idee; figură simbolică. ♦ Simbol; figură alegorică. [Var. emblem s.n. / < fr. emblème, it. emblema, cf. gr. emblema – ceea ce este inserat undeva].