EMÍTERE, emiteri, s.f. Faptul de a emite; emisiune (1). – V. emite.

EMÍTERE s. 1. elaborare, enunţare, expunere, formulare. (~ unei noi teorii asupra ...) 2. transmitere. (~ unui program radiofonic.) 3. v. pronunţare. 4. producere. (~ unor sunete armonioase.) 5. emisiune. (~ unor hârtii de valoare.) 6. (JUR.) lansare. (~ unui mandat de arestare.)

emítere s. f., g.-d. art. emíterii; pl. emíteri