EMÓŢIE, emoţii, s.f. Reacţie afectivă de intensitate mijlocie şi de durată relativ scurtă, însoţită adesea de modificări în activităţile organismului, oglindind atitudinea individului faţă de realitate; p. gener. orice reacţie afectivă. [Var.: (înv.) emoţiúne s.f.] – Din fr. émotion, it. emozione.

EMÓŢIE s. 1. (livr.) afect. (Senzaţii şi ~ii.) 2. v. înduioşare.

emóţie s. f. (sil. -ţi-e), art. emóţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. emóţiei; pl. emóţii, art. emóţiile (sil. -ţi-i-)

EMÓŢI//E ~i f. Stare afectivă intensă, de durată relativ scurtă, provocată de factori externi şi caracterizată printr-o bruscă perturbaţie fizică şi psihică. [G.-D. emoţiei; Sil. -ţi-e] /<fr. émotion

EMÓŢIE s.f. Reacţie afectivă puternică şi uneori neaşteptată, adesea însoţită de modificări în starea şi funcţionarea organismului. ♢ Emoţie estetică = moment al vieţii psihice exprimând experienţa contemplaţiei obiectului estetic. [Gen. -iei, var. emoţiune s.f. / cf. fr. émotion, it. emozione < lat. emotus – mişcat].

emoţie religioasă generată de contemplarea sau meditaţia asupra lui Dumnezeu.