EMOŢIONÁ, emoţionez, vb. I. Tranz. A produce, a cauza, a provoca o emoţie. ♦ Refl. A fi cuprins de o emoţie. [Pr.: -ţi-o-] – Din fr. émotionner.

EMOŢIONÁ vb. 1. a impresiona, a înduioşa, a mişca, a tulbura, (fig.) a atinge, a pătrunde. (L-au ~ cele auzite.) 2. v. sensibiliza.)

emoţioná vb. (sil. -ţi-o-), ind. prez. 1 sg. emoţionéz, 3 sg. şi pl. emoţioneáză

A SE EMOŢION//Á mă ~éz intranz. A fi cuprins de o emoţie. 2) A ajunge în stare emotivă. /<fr. émotionner

A EMOŢION//Á ~éz tranz. A face să se emoţioneze. /<fr. émotionner

EMOŢIONÁ vb. I. tr. A provoca, a produce o emoţie. ♦ refl. A fi cuprins de emoţie. [Pron. -ţi-o-. / < fr. émotionner].