ENTELEHÍE s.f. Noţiune filozofică indicând perfecţiunea ca scop lăuntric al dezvoltării tuturor lucrurilor. – Din fr. entéléchie.

entelehíe s. f., art. entelehía, g.-d. entelehíi, art. entelehíei

ENTELEHÍE s.f. Termen folosit de Aristotel, însemnând scopul lăuntric care ar sta la baza dezvoltării materiei şi ar determina în mod finalist întregul proces al dezvoltării ei. [Gen. -iei. / < fr. entéléchie, cf. gr. entelecheia – activitate].