ERBACÉE, erbacee, adj., s.f. (Plantă) care are tulpina subţire, fragedă, moale şi apoasă, de obicei verde. – Din fr. herbacé, lat. herbaceus.

ERBACÉE adj. ierbos. (Plantă ~.)

erbacée adj. f., s. f., pl. erbacée

ERBACÉE ~ adj. (despre plante) Care are tulpina subţire, fragedă, moale (ca iarba) şi, de obicei, verde; ierbos. [Sil. er-ba-ce-e] /<fr. herbacé, lat. herbaceus

ERBACÉE adj., s.f. (Plantă) cu tulpina fragedă, moale (ca iarba). [Pron. -ce-e, pl.invar. / < fr. herbacé, cf. lat. herba – iarbă].