ERUPTÍV, -Ă, eruptivi, -e, adj. 1. Cu privire la o erupţie (1), care provine dintr-o erupţie; de origine vulcanică. ♦ Fig. (Despre oameni şi manifestările lor) Nestăpânit, impetuos; violent. 2. (Despre o boală) Însoţit de apariţia unei erupţii (2), care se manifestă printr-o erupţie. – Din fr. éruptif.

eruptív adj. m., pl. eruptívi; f. sg. eruptívă, pl. eruptíve

ERUPTÍV ~ă (~i, ~e) 1) geol. Care ţine de erupţii; care provine dintr-o erupţie. Rocă ~ă. 2) (despre o boală) Care este însoţită de o erupţie. /<fr. éruptif

ERUPTÍV, -Ă adj. 1. De (din) erupţie; (despre roci) de origine vulcanică. ♦ (Fig.) Violent, impetuos, vulcanic (în porniri, în gândire). 2. (Despre o boală) Însoţit de o erupţie. [< fr. éruptif].