ESCAMOTÁ, escamotez, vb. I. Tranz.1. A face să dispară ceva fără să se bage de seamă, a ascunde ceva cu iscusinţă. ♦ Fig. A denatura, a falsifica. 2. A introduce trenul de aterizare al unei aeronave în locurile anume construite în corpul ei, pentru a micşora rezistenţa la înaintare a avionului în timpul zborului. [Var.: scamotá vb. I] – Din fr. escamoter.

ESCAMOTÁ vb. v. denatura.

escamotá vb., ind. prez. 1 sg. escamotéz, 3 sg. şi pl. escamoteáză

A ESCAMOT//Á ~éz tranz. 1) rar (lucruri, obiecte etc.) A dosi fără să se bage de seamă; a ascunde. 2) fig. A face să fie fals; a prezenta altfel decât este de fapt; a denatura; a falsifica. 3) (roţile de aterizare ale unei aeronave) A retrage în fuzelaj pentru a reduce rezistenţa în timpul zborului. /<fr. escamoter

ESCAMOTÁ vb. I. tr. 1. A face să dispară ceva pe neaşteptate, a ascunde ceva cu iscusinţă. ♦ (Fig.) A ascunde, a denatura, a falsifica. 2. A introduce trenul de aterizare al unui avion, în timpul zborului, în locaşurile speciale din corpul său. [< fr. escamoter, cf. sp. escamotar – a face să dispară].