ESCROCHERÍE, escrocherii, s.f. Infracţiune care constă în înşelarea unei persoane prin mijloace frauduloase în scopul obţinerii unor profituri; faptă de escroc; înşelăciune, pungăşie, şarlatanie. – Din fr. escroquerie.

ESCROCHERÍE s. 1. v. fraudă. 2. hoţie, impostură, înşelăciune, înşelătorie, pungăşeală, pungăşie, şarlatanie, şmecherie, (livr.) tripotaj, (rar) şarlatanerie, şarlatanism, şmecherlâc, (pop. şi fam.) pezevenclâc, potlogărie, (Mold.) şolticărie, (înv.) calpuzanlâc, matrapazlărie, meşteşug, şălvirie, (înv., în Mold.) şulerie, (fam.) coţcărie, matrapazlâc, pehlivănie, pişicherlâc, şmechereală, (înv. fam.) coţcă, (fig.) panglicărie, scamatorie. (Se ţine de ~ii.)

escrocheríe s. f., art. escrochería, g.-d. art. escrocheríei; pl. escrocheríi, art. escrocheríile

ESCROCHERÍ//E ~i f. Faptă de escroc; şarlatanie; potlogărie; coţcărie; impostură. /<fr. escroquerie

ESCROCHERÍE s.f. Faptă de escroc; înşelătorie, pungăşie, şarlatanie. [Gen. -iei, var. excrocherie s.f. / cf. fr. escroquerie].