ETÉRN, -Ă, eterni, -e, adj. (Adesea adverbial) Care există de totdeauna, care nu va înceta niciodată să existe; nepieritor, veşnic. – Din lat. aeternus.

Etern ≠ efemer, pieritor, temporar, trecător, vremelnic

ETÉRN adj., adv. 1. adj. v. continuu. 2. adj. v. veşnic. 3. adv. v. veşnic.

etérn adj. m., pl. etérni; f. sg. etérnă, pl. etérne

ETÉRN ~ă (~i, ~e) şi adverial Care durează la infinit; fără sfârşit; în afara timpului; veşnic. /<lat. aeternus

ETÉRN, -Ă adj. Care nu are limite în timp; veşnic, nesfârşit, nepieritor. [< lat. aeternus, cf. it. eterno].