ETERNITÁTE s.f. Faptul de a fi etern (1); existenţă infinită în timp; durată nelimitată, veşnicie. ♦ (Prin exagerare) Perioadă foarte lungă. – Din fr. éternité, lat aeternitas, -atis.

Eternitate ≠ efemeritate, temporalitate

ETERNITÁTE s. v. veşnicie.

eternitáte s. f., g.-d. art. eternităţii

ETERNITÁTE f. 1) Caracter etern; veşnicie; vecie. 2) Perioadă de timp, de foarte lungă durată. [G.-D. eternităţii] /<fr. éternité, lat. aeternitas, ~atis

ETERNITÁTE s.f. Faptul de a fi etern; durată nelimitată, veşnicie. ♦ (P. ext.) Perioadă foarte lungă. [Cf. lat. aeternitas, fr. éternité].