EVACUÁ, evacuez, vb. I. Tranz. 1. A lăsa liber, a goli, a părăsi în masă un imobil, o localitate, o regiune etc.; a elibera (4). 2. A lua măsuri de îndepărtare, a scoate în chip organizat, dintr-un loc şi a duce în altul oameni, bunuri etc. ♦ A scoate dintr-o zonă periculoasă populaţia, animalele, bunurile spre a preveni distrugerea lor. 3. A elimina gazele nefolositoare din cilindrul unui motor cu ardere internă. ♦ A elimina reziduurile rezultate dintr-un proces tehnologic. 4. A elimina fecalele din intestine. [Pr.: -cu-a] – Din fr. évacuer, lat. evacuare.

EVACUÁ vb. 1. a elibera, a goli, a libera. (A ~ o locuinţă.) 2. a părăsi. (Au ~ oraşul.) 3. v. elimina.

evacuá vb. (sil. -cu-a), ind. prez. 1 sg. evacuéz, 3 sg. şi pl. evacueáză, 1 pl. evacuăm (sil. -cu-ăm); conj. prez. 3 sg. şi pl. evacuéze (sil. -cu-e-); ger. evacuând (sil. -cu-ând)

A EVACU//Á ~éz tranz. 1) (spaţii, localităţi, regiuni, imobile etc.) A părăsi în masă din necesitate sau prin ordin. 2) (răniţi, bolnavi etc.) A transporta din teatrul operaţiilor militare în spatele frontului. 3) (trupe militare) A scoate, din motive tactice sau sub presiunea inamicului, dintr-o regiune sau dintr-o localitate deţinută anterior; a retrage. 4) (gaze, apă, reziduuri etc.) A elimina printr-o operaţie specială. 5) (fecale) A elimina din intestine. [Sil. -cu-a] /<fr. évacuer, lat. evacuare

EVACUÁ vb. I. tr. 1. A goli, a lăsa liber, a părăsi (un imobil, o localitate etc.). ♦ A da afară pe cineva dintr-o localitate, dintr-un loc, dintr-o locuinţă etc. 2. A elimina, a îndepărta (dintr-un loc închis) gaze, reziduuri, fecale etc. [Pron. -cu-a, p.i. -uez, 3,6 -uează, ger. -uând. / < fr. évacuer, it., lat. evacuare].