EXPONÉNT, -Ă, exponenţi, -te, subst. 1. S.m. şi f. Persoană sau grup social care reprezintă şi apără o idee, un curent etc.; reprezentant. 2. S.m. (Mat.) Semn în cifre sau în litere scris sus, cu caractere mai mici, la dreapta unui număr sau a unei mărimi matematice, pentru a arăta puterea la care se ridică acestea. – Din germ. Exponent, lat. exponens, -ntis.

EXPONÉNT s. 1. v. reprezentant. 2. (MAT.) (înv.) spunent.

exponént s. m., pl. exponénţi

EXPONÉN//T ~tă (~ţi, ~te) m. şi f. 1) Persoană sau grup social care reprezintă şi susţine ideile şi interesele unei colectivităţi. 2) mat. Simbol plasat în partea dreaptă de sus a unei expresii numerice sau algebrice pentru a indica puterea la care trebuie ridicată cantitatea dată. /<germ. Exponent, lat. exponens, ~ntis

EXPONÉNT, -Ă adj., s.m. şi f. Reprezentatnt al unei idei, al unui curent, al unui stat etc. // s.m. Număr indicând puterea la care este ridicată o mărime matematică. [< germ. Exponent, cf. lat. exponens].