EXTÉRN, -Ă, externi, -e, adj., s.m şi f. I. Adj. Care se află aşezat în afară; din afară, exterior², străin. ♢ Politică externă = politica unui stat faţă de celelalte state. Ministerul Afacerilor Externe sau Ministerul de Externe = minister care aplică linia politică a unui stat în problemele privitoare la relaţiile internaţionale. ♦ Unghi extern = unghi format de o latură a unui triunghi cu prelungirea altei laturi; unghi format de două drepte tăiate de o secantă şi aflat în afara dreptelor. ♦ (Despre medicamente) Care se aplică numai pe suprafaţa corpului. II. S.m şi f. 1. Elev, ucenic care locuieşte şi ia masa în afara şcolii sau a locului unde învaţă meseria. 2. Student în medicină care, în urma unui examen, este admis să facă practică în spital. – Fr. externe (lat. lit. externus).

EXTÉRN, -Ă, externi, -e, adj., s.m. şi f. I. Adj. 1. Care se află aşezat în afară; din afară, exterior; străin. ♦ Politică externă = politica unui stat faţă de celelalte state. (Mat.) Unghi extern = unghi format de o latură a unui triunghi cu prelungirea altei laturi; unghi format de două drepte tăiate de o secantă şi aflat în afara dreptelor. 2. (Despre medicamente) Care se aplică numai pe suprafaţa corpului. II. S.m. şi f. 1. Elev, ucenic care locuieşte şi ia masa în afara şcolii sau a locului unde învaţă meseria. 2. Student în medicină care, în urma unui examen, este admis să facă practică în spital. – Din fr. externe, lat. externus.

Extern ≠ intern

EXTÉRN adj. 1. v. exterior. 2. v. străin.

extérn adj. m., s. m., pl. extérni, f. sg. extérnă, pl. extérne

EXTÉRN² ~ă (~i, ~e) m. şi f. 1) Elev care urmează cursurile la o şcoală, dar ia masa şi locuieşte în afara acesteia. 2) Student la medicină care face practică într-un spital. /<fr. externe, lat. externus

EXTÉRN¹ ~ă (~i, ~e) 1) Care este situat în spaţiul de dinafară a ceva (sau a cuiva); exterior. 2) Care vine din afară; străin. 3) (despre medicamente) Care se aplică numai la suprafaţa corpului. /<fr. externe, lat. externus

EXTÉRN, -Ă adj. Aflat în afară, la exterior; venit din afară; exterior; străin. ♢ Politică externă = politica unui stat faţă de celelalte state; unghi extern = unghi format de două drepte tăiate de o secantă şi aflat în afara lor. ♦ (Despre medicamente) Care se administrează numai la suprafaţa corpului. // s.m. şi f. 1. Elev, ucenic care locuieşte şi ia masa în afara şcolii sau în afara locului unde învaţă meseria. 2. Student în medicină, admis prin concurs ca practicant într-un spital fără a avea dreptul să locuiască în spital. [Cf. fr. externe, lat. externus].