EZITÁNT, -Ă, ezitanţi, -te, adj. Care ezită; şovăitor, nehotărât. – Din fr. hésitant.

Ezitant ≠ decis, ferm, hotărât, încredinţat, neşovăielnic, neşovăitor

EZITÁNT adj. 1. fluctuant, indecis, nedecis, nehotărât, şovăielnic, şovăitor, (rar) şovăind, şovăit, (reg.) codelnic, (prin Munt.) pregetos, (înv.) înclinător, îndoielnic, pregetător, târzielnic, (fig.) oscilant. (Atitudine ~; om ~.) 2. v. nesigur.

ezitánt adj. m., pl. ezitánţi; f. sg. ezitántă, pl. ezitánte

EZITÁN//T ~tă (~ţi, ~te) Care ezită; şovăitor. /<fr. hésitant

EZITÁNT, -Ă adj. (Rar) Şovăitor, nehotărât. [Cf. fr. hésitant].