FÂSTÂCÍ, fâstâcesc, vb. IV. Refl. şi tranz. (Fam.) A-şi pierde sau a face să-şi piardă cumpătul în faţa unei situaţii neaşteptate; a (se) intimida, a (se) zăpăci. – Probabil din fâstâc.

FÂSTÂCÍ vb. a se intimida, a se încurca, a se zăpăci, (reg.) a se teşmeni, a se ului, (Transilv.) a se îngăimăci, (Olt., Munt. şi Transilv.) a se rătuti, (fig.) a se pierde. (Ce te-ai ~ aşa?)

fâstâcí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. fâstâcésc, imperf. 3 sg. fâstâceá; conj. prez. 3 sg. şi pl. fâstâceáscă

A SE FÂSTÂC//Í mă ~ésc intranz. A fi cuprins de un sentiment de stinghereală (neştiind cum să procedeze în situaţia creată); a se încurca; a se zăpăci. /Din fâstâc

A FÂSTÂC//Í ~ésc tranz. A face să se fâstâcească. /Din fâstâc