FACTÚRĂ², facturi, s.f. Act justificativ privind vânzările şi cumpărările de mărfuri, lucrările executate şi serviciile prestate, precum şi mărfurile lăsate în păstrare; formular tipărit pe care se întocmeşte un astfel de act. – Din fr. facture.

FACTÚRĂ¹, facturi, s.f. Structură, constituţie (intelectuală, psihică, morală etc.). ♦ Caracter, aspect exterior, specific al unei opere de artă plastică. ♦ Ansamblul mijloacelor de expresie care determină specificul unei opere literare sau muzicale. – Din fr. facture, lat. factura.

FACTURÁ, facturez, vb. I. Tranz. A întocmi factura² pentru o marfă. – Din fr. facturer.

FACTÚRĂ s. 1. caracter, fel, gen, natură. (Com-poziţie de o ~ aparte.) 2. v. conformaţie.

facturá vb., ind. prez. 1 sg. facturéz, 3 sg. şi pl. factureáză

factúră s. f., g.-d. art. factúrii; pl. factúri

FACTÚR//Ă² ~i f. 1) Act contabil sau comercial care indică cantitatea, calitatea şi preţul mărfurilor sau a serviciilor executate. 2) Notă de plată. 3) Formular tipărit pe care se întocmeşte un astfel de act sau o astfel de notă de plată. [G.-D. facturii] /<fr. facture

FACTÚR//Ă¹ ~i f. 1) Mod de organizare a elementelor sau a părţilor constituente ale unui ansamblu; constituţie; structură; component; compoziţie. 2) Caracter specific al unei opere de artă. /<fr. facture, lat. factura

A FACTUR//Á ~éz tranz. (mărfuri) A trece într-o factură. /<fr. facturer

FACTURÁ vb. I. tr. A face, a întocmi factura unei mărfi. [< fr. facturer].

FACTÚRĂ¹ s.f. Fel particular în care este făcut un lucru; structură, constituţie (psihică, morală etc.). ♦ Felul în care este alcătuită o operă artistică. [< fr. facture, cf. lat. factura – fel de a face ceva].

FACTÚRĂ² s.f. Notă amănunţită (în ceea ce priveşte calitatea, preţul etc.) asupra mărfurilor cumpărate sau expediate. [< fr. facture].