FÁIMĂ, faime, s.f. Renume, reputaţie (bună sau rea) de care se bucură cineva sau ceva. ♦ (Rar) Veste neaşteptată, surprinzătoare; zvon. – Din lat. fama (după defăima).

FÁIMĂ s. 1. v. celebritate. 2. notorietate, prestigiu, renume, reputaţie, vază, (înv.) vâlvă. (Un medic de ~.) 3. v. popularitate. 4. v. veste. 5. v. reputaţie.

fáimă s. f. (sil. fai-), g.-d. art. fáimei; pl. fáime

FÁIM//Ă ~e f. 1) Apreciere publică înaltă a unei persoane sau a unui lucru pentru calităţile deosebite; renume; slavă; reputaţie; popularitate. 2) Opinie publică (favorabilă sau defavorabilă); reputaţie. 3) rar Veste surprinzătoare; ştire falsă; zvon. [G.-D. faimei] /<lat. fama

FÁIMĂ s.f. Renume, reputaţie. ♦ Veste, răsunet. [< lat. fama, după defăima].