FÁNTĂ, fante, s.f. 1. (Tehn.) Deschidere sau crăpătură îngustă (într-un perete). 2. (În forma fentă) Tăietură practicată perpendicular într-o ţesătură. Fentă la o fustă. [Var.: féntă s.f.] – Din fr. fente.

FÁNTĂ s. 1. (TEHN.) crăpătură. 2. (FIZ.) fereastră.

fántă (tehn.) s. f., g.-d. art. fántei; pl. fánte

FÁNT//Ă ~e f. 1) Deschizătură îngustă pentru comunicarea unui spaţiu închis cu exteriorul. 2) v. FENTĂ². [G.-D. fantei] /<fr. fente

FÁNTĂ s.f. Deschidere strâmtă care permite comunicarea unui spaţiu închis cu exteriorul; crăpătură. [< fr. fente].