FARFURÍE, farfurii, s.f. 1. Obiect de faianţă, de porţelan etc., de obicei de formă rotundă, cu marginile puţin ridicate şi cu fundul plat sau adâncit, în care se serveşte mâncarea. 2. (Înv.) Porţelan. ♢ (Fam.; în sintagma) Farfurie zburătoare = obiect zburător neidentificat. – Din tc. farfuri (lit. fağfuri), ngr. farfuri.

FARFURÍE s. v. porţelan.

FARFURÍE s. 1. taler, talger, (reg.) tipsie, (Transilv., Ban. şi Olt.) taier. (Mănâncă din acceaşi ~ amândoi.) 2. farfurie zburătoare v. ozene.

farfuríe s. f., art. farfuría, g.-d. art. farfuríei; pl. farfuríi, art. farfuríile

FARFURÍ//E ~i f. 1) Vas (de faianţă, de porţelan etc.) de formă rotundă în care se serveşte mâncarea. 2) Conţinutul unui asemenea vas. O ~ de supă. [Art. farfuria; G.-D. farfuriei; Sil. -ri-e] /<turc. fağfuri, farfuri