FASCÍNĂ, fascine, s.f. Mănunchi de nuiele sau de ramuri subţiri, legat din loc în loc cu sârmă, uneori umplut cu piatră, moloz sau pământ, folosit la întărirea terasamentelor, la construirea digurilor sau a drumurilor în regiunile mlăştinoase şi la alte lucrări făcute în terenurile desfundate; fascie¹ [Var.: faşínă s.f.] – Din it. fascina, fr. fascine.

FASCINÁ, fascinez, vb. I. Tranz. 1. A atrage pe cineva în mod irezistibil cu privirea. 2. A produce cuiva o impresie deosebită prin însuşiri (atrăgătoare) ieşite din comun; a captiva. – Din fr. fasciner, lat. fascinare.

FASCINÁ vb. v. încânta.

fasciná vb., ind. prez. 1 sg. fascinéz, 3 sg. şi pl. fascineáză

fascínă s. f., g.-d. art. fascínei; pl. fascíne

FASCÍN//Ă ~e f. Mănunchi de nuiele, ramuri, stuf etc., folosit la întărirea terasamentelor sau a drumurilor în regiunile mlăştinoase. [G.-D. fascinei] /<it. fascina, fr. fascine

A FASCIN//Á ~éz tranz. 1) A face să fie cuprins de uimire şi de admiratie; a încânta; a fermeca; a vrăji; a delecta; a desfăta. 2) A pune stăpanire pe deplin, împiedicând să reacţioneze prompt sau să înţeleagă starea reală a lucrurilor. /<fr. fasciner, lat. fascinare

FASCINÁ vb. I. tr. 1. A vrăji, a subjuga, a încânta (pe cineva) în aşa fel, încât să nu mai vadă lucrurile aşa cum sunt. 2. A fermeca, a seduce, a captiva. [< fr. fasciner, cf. it., lat. fascinare].

FASCÍNĂ s.f. Mănunchi de nuiele sau de ramuri folosit la întărirea terasamentului, la construirea drumurilor sau a digurilor, la fortificaţii etc. [Pl. -ne, var. faşină s.f. / cf. fr. fascine, it. fascina].