FECIOÁRĂ, fecioare, s.f. 1. Fată (tânără) care nu a avut niciodată relaţii sexuale cu un bărbat; virgină. ♢ (Adjectival; pop.) Fată fecioară = fată mare, de măritat. ♦ Fig. (Adjectival) Pur, curat. 2. (Bis.; art.) Maica Domnului. 3. (Astron.; art.) Constelaţie zodiacală din regiunea ecuatorială a cerului, în care se află soarele la echinocţiul de toamnă. ♦ Unul dintre cele douăsprezece semne simbolice ale zodiacului. – Lat. *fetiola sau din fată + suf. -ioară.

FECIOÁRĂ s., adj. 1. s. fată, virgină, (înv.) vergură. (A murit ~.) 2. s. (BIS.) Fecioara Maria v. Maica Domnului. 3. adj. castă, neprihănită, virgină, (înv.) întreagă, (fig.) imaculată. (O tânără ~.) 4. s. art. (ASTRON.; n. pr.) Virgina (art.). (~ este o constelaţie zodiacală.)

fecioáră s. f., g.-d. art. fecioárei; pl. fecioáre

FECIOÁR//Ă ~e f. 1) Fată castă; fată mare; virgină. ♢ ~a Maria maica Domnului. 2) la sing. art. pop. Constelaţie din regiunea ecuatorială. ♢ Zodia ~ei unul dintre cele douăsprezece sectoare ale zodiacului. [Sil. -ci-oa-ră] /<lat. fetiola