FECUNDÁŢIE, fecundaţii, s.f. (Biol.) Fenomen de unire a două celule sexuale de sex diferit, din care rezultă o singură celulă-ou, ce asigură un nou reprezentant al speciei; fecundare, fecundat¹. – Din fr. fécondation (după fecunda).

FECUNDÁŢIE s. (BIOL.) fecundare, singamie. (Proces de ~.)

fecundáţie s. f. (sil. -ţi-e), art. fecundáţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. fecundáţiei; pl. fecundáţii, art. fecundáţiile (sil. -ţi-i-)

FECUNDÁŢI//E ~i f. biol. Proces de unire (pe cale naturală sau artificială) a gametului mascul cu gametul femel, prin care se asigura formarea unui nou reprezentant al speciei. [Art. fecundaţia; G.-D. fecundaţiei; Sil. -ţi-e] /<fr. fécondation

FECUNDÁŢIE s.f. Fecundare; contopire a două celule sexuale de sex opus, din care rezultă celula-ou care asigură continuitatea speciei. [Gen. -iei, var. fecundaţiune s.f. / cf. fr. fécondation].