FELICITÁ, felícit, vb. I. Tranz. A adresa cuiva cuvinte de laudă pentru un succes obţinut; a exprima cuiva urări de fericire cu prilejul unui eveniment important, al unei aniversări etc., a gratula. ♦ (Fam.) A se socoti mulţumit, satisfăcut, fericit (pentru rezultatul obţinut, pentru atitudinea avută etc.). [Var.: (înv.) fericitá vb. I.] – Din fr. féliciter.

FELICITÁ vb. (înv. şi glumeţ) a (se) congratula, (înv.) a (se) ferici, (fam.) a (se) gratula, a (se) hiritisi. (Se ~ reciproc pentru succesele dobândite.)

felicitá vb., ind. prez. 1 sg. felícit, 3 sg. şi pl. felícită

A FELICITÁ felícit tranz. A trata cu urări de bine, exprimând admiraţie (în legătură cu un eveniment). /<fr. féliciter

FELICITÁ vb. I. tr. A spune cuiva cuvinte de laudă, urări cu ocazia unei aniversări, a unui eveniment important, a unor succese etc. ♦ refl. (Fam.) A se socoti fericit, mulţumit pentru un rezultat obţinut. [P.i. felícit, -tez, 3,6 -tă. / < fr. féliciter, it. felicitare].