FERCHEZUÍ, ferchezuiesc, vb. IV. Tranz. şi refl. (Pop. şi fam.) A da sau a căpăta un aspect îngrijit; a (se) îmbrăca cu grijă, elegant; a (se) găti, a (se) dichisi. – Cf. f e r c h e ş.

FERCHEZUÍ vb. v. găti.

ferchezuí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. ferchezuiésc, imperf. 3 sg. ferchezuiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. ferchezuiáscă

A FERCHEZU//Í ~iésc tranz. fam. 1) (mai ales bărbaţi) A găti, manifestând o grijă exagerată faţă de aspectul exterior. 2) fig. iron. A bate tare; a chelfăni. /Din fercheş