FERICÍ, fericesc, vb. IV. 1. Tranz. A considera, a socoti pe cineva fericit. ♦ Refl. (Fam.) A se socoti mulţumit, satisfăcut (pentru cele făcute); a se felicita. ♦ (Rar) A felicita. ♦ (Înv.) A slăvi, a proslăvi, a glorifica. 2. Tranz. şi refl. A face sau a deveni fericit. – Din ferice.

A ferici ≠ a neferici

FERICÍ vb. v. binecuvânta, felicita, glorifica, lăuda, mări, preamări, preaslăvi, pro-slăvi, slăvi.

FERICÍ vb. (pop.) a noroci. (Soarta îl ~.)

fericí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. fericésc, imperf. 3 sg. fericeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. fericeáscă

A FERIC//Í ~ésc tranz. 1) A face fericit. 2) înv. A ridica în slăvi; a slăvi; a preamări; a glorifica. /Din ferice