FETÍŢĂ, fetiţe, s.f. Diminutiv al lui fată; fată mică, fată tânără; fetişoară, fetică. ♦ Fiică tânără (în raport cu părinţii ei). – Fată + suf. -iţă.

FETÍŢĂ s. copilă, (pop.) fetică, (reg.) cocuţă, fătucă, fătuţă. (E doar o ~.)

fetíţă s. f., g.-d. art. fetíţei; pl. fetíţe

fetita care pupacioasa tot.

fetiţă mică durdulie, dolofană.