FILIÁŢIE, filiaţii, s.f. Legătură de rudenie între copii şi părinţi, descendenţă; p. gener. legătură de rudenie în linie dreaptă. ♦ Fig. Legătură între lucruri, întâmplări, fenomene etc. care derivă unul din celălalt. [Pr.: -li-a-. – Var.: filiaţiúne s.f.] – Din fr. filiation.

FILIÁŢIE s. v. descendenţă.

filiáţie s. f. (sil. -li-a-ţi-e), art. filiáţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. filiáţiei; pl. filiáţii, art. filiáţiile (sil. -ţi-i-)

FILIÁŢI//E ~i f. 1) Legătură de rudenie în linie dreaptă între generaţii. 2) fig. Succesiune logică. ~ de idei. [Art. filiaţia; G.-D. filiaţiei; Sil. -ţi-e] /<fr. filiation, lat. filiatio, ~onis

FILIÁŢIE s.f. 1. Înrudire în linie descendentă; descendenţă. 2. (Fig.) Legătură stabilită între fapte, între lucruri care derivă unul din altul. [Pron. -li-a-ţi-e, gen. -iei, var. filiaţiune s.f. / cf. fr. filiation, lat. filiatio].