FILOZÓF, -OÁFĂ, filozofi, -oafe, s.m. şi f. 1. Persoană care se ocupă cu filozofia, care studiază şi prelucrează problemele fundamentale ale filozofiei, care are o concepţie proprie în domeniul filozofiei; gânditor. 2. (Pop.) Om învăţat, priceput în toate; spec. astrolog. 3. Persoană care are o atitudine înţeleaptă faţă de viaţă. [Var.: filosóf, -oáfă s.m. şi f.] – Din ngr. philósophos, fr. philosophe.

FILOZÓF s. 1. cugetător, gânditor, (înv.) cugetăreţ. (Un mare ~ german.) 2. v. înţelept.

FILOZÓF s. v. astrolog.

filozóf s. m., pl. filozófi

FILOZ//ÓF ~oáfă, (~ófi, ~oáfe) m. şi f. 1) Persoană care a alcătuit o doctrină filozofică sau a elaborat elemente pentru o astfel de doctrină. 2) Specialist în filozofie. 3) fig. pop. Persoană atotştiutoare; om înţelept. /<gr. philosophos, fr. philosophe

FILOZÓF, -OÁFĂ s.m. şi f. 1. Specialist în filozofie; gânditor. 2. (Fig.) Înţelept; om echilibrat. [Pl. -ofi, -oafe, var. filosof, -oafă s.m.f. / < fr. philosophe, cf. lat. philosophus, gr. philosophos < philos – prieten, sophia – înţelepciune].