FIU, fii, s.m. 1. Persoană de sex bărbătesc, considerată în raport cu părinţii săi; copil¹, fecior, băiat. ♦ (La voc.) Termen afectuos cu care se adresează cineva mai în vârstă unei persoane mai tinere de sex bărbătesc. 2. Fig. Cetăţean, membru al unei colectivităţi (de care acesta se simte foarte ataşat). – Lat. fîlius.

FIU s. 1. băiat, copil, fecior, (înv. şi pop.) făt, (Ban.) cocon. (Are tata trei ~.) 2. (art.) v. junior.

fiu s. m., art. fíul; pl. fii, art. fíii (sil. fi-ii)

FIU fii m. Persoană de sex masculin luată în raport cu părinţii săi; fecior; băiat. /<lat. filius