|
|
fluctua. 5 rezultate gasite
FLUCTUÁ, pers. 3 fluctuează, vb. I. Intranz. A fi schimbător; a oscila, a varia2. [Pr.: -tu-a] – Din fr. fluctuer, lat. fluctuare.
FLUCTUÁ vb. 1. a se schimba, a varia, (fig.) a oscila. (~ mereu în comportări.) 2. (fig.) a oscila, a şovăi. (Uzul ~ încă între cei doi termeni.)
fluctuá vb. (sil. -tu-a), ind. prez. 3 sg. şi pl. fluctueáză, 1 pl. fluctuăm (sil. -tu-ăm); conj. prez. 3 sg. şi pl. fluctuéze (sil. -tu-e-); ger. fluctuând (sil. -tu-ând)
A FLUCTU//Á pers. 3 ~eáză intranz. şi fig. A fi în continuă mişcare şi schimbare; a vădi inconsistenţă. Cadrele ~ează. [Sil. -tu-a] /<fr. fructuer, lat. fructuare
FLUCTUÁ vb. I. intr. A fi schimbător, nestatornic; a varia. [Pron. -tu-a, p.i. 3,6 -uează. / < lat. fluctuare].
Baza de date folosita este sub licenţă GPL şi a fost preluată de pe dexonline.ro. Ea poate fi downloadată de aici sau de aici
|
Jocuri
|
