FONTANÉLĂ, fontanele, s.f. Spaţiu neosificat dintre oasele craniului noului născut (1); moalele capului. – Din fr. fontanelle, lat. fontanella.

FONTANÉLĂ s. (ANAT.) (pop.) moalele-capului.

fontanélă s. f., g.-d. art. fontanélei; pl. fontanéle

FONTANÉL//Ă ~e f. Loc moale, încă neosificat, în partea superioară a craniului unui nou-născut; moalele capului. /<fr. fontanelle, lat. fontanella

FONTANÉLĂ s.f. Spaţiu membranos situat în partea superioară a craniului unui nou-născut, care n-a ajuns la completă osificare; (pop.) moalele capului. [< fr. fontanelle].