FORMULÁ, formulez, vb. I. Tranz. A da o formă precisă unui gând, unei idei, unei hotărâri etc., a exprima prin cuvinte. – Din fr. formuler.

FORMÚLĂ, formule, s.f. 1. Enunţ precis al regulii de urmat pentru efectuarea unei anumite operaţii; expresie precisă, generala şi invariabilă a unei idei, a unei relaţii, a unei legi etc. (care se poate aplica mai multor cazuri particulare). ♢ Formulă de politeţe = formă convenţională de exprimare, consacrată prin uz, cu care te adresezi unei autorităţi sau unei persoane. ♦ Frază-tip folosită oral în anumite ocazii sau care, scrisă, cuprinde termenii expreşi în care trebuie redactat un act, o sentinţă etc. 2. Relaţie alcătuită din litere, cifre şi semne matematice, constituind o identitate în care unul dintre membri este considerat ca expresie a celuilalt sau ca regulă de urmat pentru a calcula valoarea celuilalt. 3. Expresie în simboluri chimice care reprezintă compoziţia calitativă şi cantitativă a moleculei unei substanţe. 4. Parolă. 5. Mijloc, soluţie. – Din fr. formule, lat. formula.

FORMÚLĂ s. 1. enunţ. (O ~ matematică.) 2. parolă. (Nu cunoaşte ~.)

FORMULÁ vb. 1. a exprima, a pronunţa, a rosti, a spune, a zice. (A ~ următoarea opinie ...) 2. v. ex-prima. 3. v. enunţa. 4. v. emite. 5. v. redacta.

formulá vb., ind. prez. 1 sg. formuléz, 3 sg. şi pl. formuleáză

formúlă s. f., g.-d. art. formúlei; pl. formúle

FORMÚL//Ă ~e f. 1) Exprimare generalizată, concisă şi exactă a unei legităţi sau a unui principiu. 2) mat. Expresie care reprezintă o relaţie generalizată între mai multe mărimi, fixată în simboluri şi în semne speciale. ~ algebrică. 3) chim. Expresie care reprezintă compoziţia şi structura unei substanţe cu ajutorul simbolurilor. ~a apei. /<fr. formule, lat. formula

A FORMUL//Á ~éz tranz. (idei, gânduri, hotărâri etc.) A prezenta într-o anumită formă. /<fr. formuler

FORMULÁ vb. I. tr. A da formă, a exprima, a spune în cuvinte (o idee, o gândire etc.). [< fr. formuler, it. formulare].

FORMÚLĂ s.f. 1. Expresie generală şi invariabilă a unei idei, a unei relaţii etc. care poate fi aplicată în mai multe cazuri particulare. ♢ Formulă de politeţe = formă convenţională de exprimare folosită pentru a se adresa unei autorităţi sau unei persoane. ♦ Frază-tip care cuprinde termenii formali şi expreşi în care trebuie compus un act, o sentinţă etc. 2. Expresie matematică reprezentând o relaţie generală între mai multe mărimi. 3. Expresie în simboluri care reprezintă compoziţia unei combinaţii chimice. 4. Soluţie; mod de a face ceva, mijloc. 5. Parolă. [< lat., it. formula, fr. formule].