FORTĂREÁŢĂ, fortăreţe, s.f. Loc important din punct de vedere militar, puternic întărit, pregătit pentru apărare de lungă durată în caz de asediu. ♢ Fortăreaţă zburătoare = denumire dată în timpul celui de al doilea război mondial unor avioane de bombardament foarte mari. – După fr. forteresse.

FORTĂREÁŢĂ s. v. cetate.

fortăreáţă s. f., g.-d. art. fortăréţei; pl. fortăréţe

FORTĂR//EÁŢĂ ~éţe f. Cetate cu un sistem suplimentar de fortificaţii. [Sil. -rea-ţă] /<fr. forteresse

FORTĂREÁŢĂ s.f. Punct întărit cu fortificaţii şi dotat cu o garnizoană permanentă; cetăţuie. ♢ Fortăreaţă zburătoare = avion greu, de bombardament, blindat puternic. [< fr. forteresse].