FOSFORESCÉNŢĂ, fosforescenţe, s.f. Proprietate a unor compuşi chimici de a emite lumină când absorb sau după ce au absorbit radiaţii luminoase ultraviolete sau corpusculare; calitatea de a lumina în întuneric; p. ext. sclipire. – Din fr. phosphorescence.

fosforescénţă s. f., g.-d. art. fosforescénţei; pl. fosforescénţe

FOSFORESCÉNŢ//Ă ~e f. 1) Luminescenţă a fosforului. 2) fiz. Proprietate a unor substanţe de a emite lumină după ce au absorbit radiaţii (ultraviolete). 3) biol. Proprietate a unor organisme animale sau vegetale de a emite lumină în obscuritate. /<fr. phosphorescence

FOSFORESCÉNŢĂ s.f. Fenomen de luminescenţă pe care îl prezintă un corp care emite lumină spontan sau prin acţiunea unei arderi lente; (p. ext.) sclipire. [< fr. phosphorescence].