FRAZÁ, frazez, vb. I. Intranz. (Muz.) A scoate în evidenţă, la executarea unei bucăţi, ritmul frazei muzicale; a face să se desprindă în mod distinct părţile care compun ideea muzicală. – Din fr. phraser.

FRÁZĂ, fraze, s.f. 1. Îmbinare de propoziţii, care se află în raport de coordonare sau de subordonare, exprimând una sau mai multe judecăţi. ♦ Fel de exprimare. 2. (În sintagma) Frază muzicală = unitate muzicală alcătuită dintr-o succesiune de sunete cu un sens expresiv propriu. – Din fr. phrase, lat. phrasis.

frazá vb., ind. prez. 1 sg. frazéz, 3 sg. şi pl. frazeáză

fráză s. f., g.-d. art. frázei; pl. fráze

FRÁZ//Ă ~e f. 1) gram. Unitate comunicativă, alcătuită din două sau mai multe propoziţii, aflate în raport de coordonare sau de subordonare. 2): ~ muzicală unitate muzicală alcătuită dintr-o succesiune de sunete, îmbinate după legile armoniei. [G.-D. frazei] /<fr. phrase, lat. phrasis

A FRAZ//Á ~éz tranz. (piese muzicale) A executa delimitând frazele. /<fr. phraser

FRÁZĂ s.f. 1. (Gram.) Unitate sintactică constituită din două sau mai multe propoziţii aflate între ele în raport de coordonare sau de subordonare; (p. restr.) propoziţie. ♦ Mod de exprimare. 2. Frază muzicală = succesiune de sunete muzicale care formează o unitate. [< fr. phrase, it. frase, cf. gr. phrasis].

FRAZÁ vb. I. tr. A scoate în evidenţă ritmul frazei muzicale la executarea unei bucăţi. [< fr. phraser].